A fost un Craciun frumos...Cald si neobisnuit....a fost frumos...
La inceput o nota de 9 la constructia cladirilor, dupa care treaba cu scoala internat...Am ajuns acolo...nu stiam exact locul unde se afla, am intilnit-o chiar pe directoarea internatului la intrare, mi-a zis cum sa ajung "vezi usa neagra? intri pe acolo, iar de acolo ai sa vezi nishte sagetutse si te duc direct la copii"....frumos gandit...si practic..Cand am intrat deja incepuse serbarea (intirziasem din cauza sutinerii proiectului), il vazusem pe mosh Craciun, probabil unul dintre cei mai frumosi moshi, atat de cald, atat de adevarat, atat de Mosh Craciun..Era hazliu, era cald, era cu ochelari *nush de ce intotdeauna credeam ca moshu are ochelari*, si vorbea asa frumos!...ma simteam si eu copil, alaturi de cei mici...Erau in jur de 15 copii, dar trebuiau sa fie 30:)...Copii frumosi, calzi si foarte inocenti, dar... o mare tristete in ochii lor...Nici nu vreau sa stiu cata mizerie vasusera ochii aia mari si calzi in viata...Mi-e frica de un lucru: ca mizeria aia sa nu ii transforme prea mult...
Unii din ei, deja erau in faza de transformare...dar asta e altceva...
A fost foarte frumos totul...Jocurile, cadourile, jucariile de plush, il vazusem si pe Matrix, un ursulet pe care il adusesem ca dar copiilor, il luase un baietel...
Colinde, poezii....din pacate spuse
cu ura uneori...nush de ce am simtit ura de la ei...uneori...doar uneori...dar inteleg ura aia....
dar au
fost doar cateva momente...si aceleasi poezii, uraturi spuse la repezeala, pt a primi cat mai rapid
jucariile... Mi-am adus aminte si eu de copilaria mea, de gradinita, de mantineurile de acolo...
aceeasi nerabdare de
a primi cat mai repede darurile...si totusi au fost rabdatori...
S-au jucat, au cantat, au multumit si au primit darurile mult ashteptate...
Nu am participat la organizarea evenimentului dar mi-a placut extrem de mult,
cum a fost...
Sunt extrem de bravo cei care s-au implicat...
Oameni cu suflet mare, mereu implicati in ceva frumos...Foarte bravo...
iar la sfarshit am primit cateva imbratishari ft frumoase,
pe langa cele ale copiilor de acolo,
si nishte imbratishari de la Domnica, o fetita dragalasa, care a fost sufletu organizarii:)
Nicoleta, Doru:) Nata, Herudite, Sergiu... au mai fost...insa astia mi-s mai aproape...
mai cunoscuti.
Dupa internat, am plecat frumos la Doxy:) De unde plecata am fost alaturi de omu cel mai drag mie, acolo unde e cald...si bine...
Acolo am ascultat colinde, am privit nishte f1 *;)))* si m-am jucat cu pui de om, de aceeasi varsta cu cei de la internat, dar ceva mai fericit si mult mai rasfatat,
care e energie exploziva:D si..
uite asa venise noaptea....si...Mosh Ene pe la gene... si trecuse ziua Craciunului...
O zi pe care la sigur n-am s-o uit prea curand..
La inceput o nota de 9 la constructia cladirilor, dupa care treaba cu scoala internat...Am ajuns acolo...nu stiam exact locul unde se afla, am intilnit-o chiar pe directoarea internatului la intrare, mi-a zis cum sa ajung "vezi usa neagra? intri pe acolo, iar de acolo ai sa vezi nishte sagetutse si te duc direct la copii"....frumos gandit...si practic..Cand am intrat deja incepuse serbarea (intirziasem din cauza sutinerii proiectului), il vazusem pe mosh Craciun, probabil unul dintre cei mai frumosi moshi, atat de cald, atat de adevarat, atat de Mosh Craciun..Era hazliu, era cald, era cu ochelari *nush de ce intotdeauna credeam ca moshu are ochelari*, si vorbea asa frumos!...ma simteam si eu copil, alaturi de cei mici...Erau in jur de 15 copii, dar trebuiau sa fie 30:)...Copii frumosi, calzi si foarte inocenti, dar... o mare tristete in ochii lor...Nici nu vreau sa stiu cata mizerie vasusera ochii aia mari si calzi in viata...Mi-e frica de un lucru: ca mizeria aia sa nu ii transforme prea mult...
Unii din ei, deja erau in faza de transformare...dar asta e altceva...
A fost foarte frumos totul...Jocurile, cadourile, jucariile de plush, il vazusem si pe Matrix, un ursulet pe care il adusesem ca dar copiilor, il luase un baietel...
Colinde, poezii....din pacate spuse
cu ura uneori...nush de ce am simtit ura de la ei...uneori...doar uneori...dar inteleg ura aia....
dar au
fost doar cateva momente...si aceleasi poezii, uraturi spuse la repezeala, pt a primi cat mai rapid
jucariile... Mi-am adus aminte si eu de copilaria mea, de gradinita, de mantineurile de acolo...
aceeasi nerabdare de
a primi cat mai repede darurile...si totusi au fost rabdatori...
S-au jucat, au cantat, au multumit si au primit darurile mult ashteptate...
Nu am participat la organizarea evenimentului dar mi-a placut extrem de mult,
cum a fost...
Sunt extrem de bravo cei care s-au implicat...
Oameni cu suflet mare, mereu implicati in ceva frumos...Foarte bravo...
iar la sfarshit am primit cateva imbratishari ft frumoase,
pe langa cele ale copiilor de acolo,
si nishte imbratishari de la Domnica, o fetita dragalasa, care a fost sufletu organizarii:)
Nicoleta, Doru:) Nata, Herudite, Sergiu... au mai fost...insa astia mi-s mai aproape...
mai cunoscuti.
Dupa internat, am plecat frumos la Doxy:) De unde plecata am fost alaturi de omu cel mai drag mie, acolo unde e cald...si bine...
Acolo am ascultat colinde, am privit nishte f1 *;)))* si m-am jucat cu pui de om, de aceeasi varsta cu cei de la internat, dar ceva mai fericit si mult mai rasfatat,
care e energie exploziva:D si..
uite asa venise noaptea....si...Mosh Ene pe la gene... si trecuse ziua Craciunului...
O zi pe care la sigur n-am s-o uit prea curand..
