Pasarea Rock and Roll

In aceiasi zi cu Suie Paparude am avut marea sansa de a vedea si legenda vie a rock and roll'ului romanesc- Phoenix.
Ei au fost cei care au culminat seara, care au unit generatii. Pentru ca puteai vedea adolescenti, iar alaturi parintii/bunicii lor, care cantau impreuna:

Si timpul vostru s-a scurs,
In umbra marelui URSS!
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare!
Astazi doare sarutul pe obraz!

Dar dati-mi viata 'napoi,
Ce-am risipit pentru voi!
Uitand de tot si de doi
Ani de pribegie
Inc-o mïe, mult ne-a maï ramas.

Mi-a adus aminte de copilarie/adolescenta, de serile petrecute in fata televizorului la TVR, unde pentru prima data auzii de Ovidiu Lipan Tandarica. Pe care ieri l-am sorbit din priviri, i-am urmarit fiecare miscare, armonie deplina, tobe. Este pur si simplu fenomenal felul in care se intampla aceasta transformare acolo pe scena, omul-tobele.













"Fie sa renasca numai cel ce har
Are de-a renaste curatit prin jar,
Din cenusea proprie si din propriul scrum,
Astazi ca si maine, pururi sï acum."

"Pentru ca inima ta moare, atunci cand sunetul dispare"

Oh, cat i-am asteptat!
Muzica lor m-a inspirat la crearea a 2 din proiectele pe care le-am facut la facultate (fac arhitectura), in anul 2 si 3. Asa mi-au patruns in suflet. Nu ii cunosc de ani buni, dar sunt acolo, sunt de-ai mei si atata am asteptat sa ii vad.
Prin luna iunie fusera niste zvonuri despre un mega fest, la care trebuiau sa participe si ei, maaaaare mi-a fost bucuria. Ca la inceputul lui august sa aflu ca nu va mai fi nici un fest, din cauza anumitor probleme birocratice, precum zicea unul dintre organizatori. Si spre sfarsitul aceleiasi luni, august, aflu ca se va petrece un alt event, unde vin si ei! Da! Ei!
Suie Paparude.
Eu nu prea le am cu muzica electro, decat de curand si destul de selectiv.
Prin august, aflu de un alt proiect "Subcarpati" (se pare ca Bean face parte din proiect) si pentru asta ii multumesc lui Anatolie Juraveli aka Fix, despre care voi incerca sa fac un post cat de curand, pentru ca merita promovare.
Ieri, Suie Paparude in cadrul unui event dedicat limbii romane, au ajuns intr-un final, pentru prima data la Chisinau.
Au fost efervescenti, de exceptie, fenomenali, superbi, electrizanti. Cred ca as epuiza toate superlativele ca sa exprim cum m-am simtit alaturi de ei si muzica lor si asteptarile mele pentru liveul lor au fost de zeci de ori intrecute. Live sunt de zeeeeeeci de ori mai buni, pentru ca se simte energia aia, pentru ca esti acolo si se intampla acea conexiune miraculoasa.
Va multumesc pentru seara de ieri. A fost cea mai buna zi (din an cu sigurantza!)
Am reusit sa fac doar niscaiva fotografii, pentru ca restul timpului imi era imposibil sa o fac, picioarele, mainile, corpul erau pe alta planeta, pe planeta Suie Paparude.
Ce am aia va prezint.
Suie Paparude, 1 septembrie 2010, Chisinau.






Si mai gasiti inca 2-3 fotografii aici.

Razboi rece pre-electoral

Balti, piata Vasile Alecsandri, probabil o fi avand loc o intrunire cu M. Lupu, la care au venit si "simpatizanti" de ai sai.
Eram in trecere si am tras v-o 2 shooturi pentru "posteritate".
Cand l-au vazut, au continuat huiduielile, un tanar la megafon continua sa urle "M.Lupu-предатель" (M. Lupu- tradator). Cand, probabil aparuse, toata multimea s-a indreptat spre el, aceiasi voce din megafon, acelasi mesaj, mult mai frecvent.
16.07.09
Pentru detalii mergi aici






!important! nu fac publicitate electorala, doar mi s-a intamplat sa fiu la locul potrivit cu aparatul si am zis sa imortalizez faptul. :)

Coctail de sarbatoare

1 mai muncitoresc servit cu gheata, o noua specialitate a casei.

.

Reactia tinerilor din Republica Moldova, la anunatarea rezultatelor alegerilor parlamentare. 6 aprilie 2009.

Ruperea în Coma

Hai că am ajuns să o vedem şi pe asta, rupere.md, un portal de muzica rock/primul rock forum de anvergură din Basarabia în limba română a implinit 4 ani.
Un proiect care a apărut acum 4 ani in inima colegului meu de liceu, Adrian, cunoscut mai mult ca şi ProRock, un proiect care a fost intâmpinat de către mine cu mare drag, din faza de faşă, dacă îi pot zice aşa. Am ajutat şi eu cu ce am putut, până a venit facultatea.
ProRock

Amintiri din liceu, dulci amintiri. Chiar imi e dor..
Cu timpul acest proiect a crescut, a crescut văzând cu ochii, a luat anvergura şi uite că la vârsta de 4 ani au reuşit să facă un astfel de cadou tuturor userilor rupere.
Nu pot zice decât că mi-a plăcut mult, ca şi atmosferă a fost fenomenal, poate pentru că muzica era absolut umitoare şi toti cei 4 invitaţi foarte pe gustul meu, mai era şi anturajul, foarte mulţi cunoscuti, prieteni, amici pe care nu-i văzusem de ceva timp.

Warm and fuzzy, cam aşa a fost.

Mi s-a întâmplat şi o premieră, la această manifestare, am fotografiat pentru prima data un concert, să zicem aşa.
Ce a ieşit, vedeţi şi voi.

Seara a fost deschisa de către Omul de Tinichea, altfel zis un băiat din Basarabia, chiar din Bălţi (mai exact Pelinia) care, culmea, e mai cunoscut in Bucureşti, cum se întâmplă de obicei. El a venit cu nişte mixuri absolut uimitoare, ambient+electro, IDM, experimental, ascultaţi-l aici






Rubycone, cei care pentru mine au fost o redescoperire, live suna foarte bine şi merge cald spre sufleţel, un instrumental-alternative-progressive-post hardcore care pe mine chiar mă fascinează.
Pagina Rubycone pe myspace



Apoximativ pe acelaşi val au urmat şi Headswitch, un alternativ, instrumentalul cărora îl apreciez foarte mult, vocalul mai puţin.


Iar aşa arată ruperea în Com(a)ă, atmosfera creată de către cei care au ştiut cu adevărat ce înseamnă interacţiune cu publicul, Coma, formaţie bucureşteană, pentru prima dată in Chişinău. Foarte sincer, nu sunt chiar pe gustul meu, însă ce atmosferă au creat ieri, JOS PĂLĂRIA!
Ruperea în Coma






Mai multe fotografii găsiţi aici şi ,aici.

Aşa am sărbătorit ieri.
N-o să zic nimic despre vestitul local (care cică ar aparţine lui Călin Vieru, fiul regretatului poet ) în care s-a petrecut sărbătoare şi nici nu voi zice nimic despre security-ul lui, deşi aş avea multe să vă povestesc))).

Genealogie pe Valea Trandafirilor

They say it's a fat ass.
No bad intention, it's on the wall.

UPDATE:
si varianta alb/negru, care potenteaza mai bine ideea.

Povestea unui pici ce-avea o mătura şi un opt

-Iaa..m-ai fotografiat?
-Da!
-Dap hai ş fără mătură!
-Hai!
click click click...
- Ia, parcă-s fotomodel.
De dupa portiţă se aude un glas feminin.
-Asta-i sora.
-Bun, vezi, are nevoie de tine.
I-am zis că vin să-i aduc fotografiile.


Fotomodelu mai are şi emoţii, din când în când .



Am uitat să-l întreb cum îi zice, dar sper să aflu data viitoare.


-Să baţi in fereastra cand ai să vii să aduci fotografiile.
Şi a plecat.