Moonita deconspirata

Iata si ultmul meu portret...de grup)))


Copyright: Anna

Ruperea în Coma

Hai că am ajuns să o vedem şi pe asta, rupere.md, un portal de muzica rock/primul rock forum de anvergură din Basarabia în limba română a implinit 4 ani.
Un proiect care a apărut acum 4 ani in inima colegului meu de liceu, Adrian, cunoscut mai mult ca şi ProRock, un proiect care a fost intâmpinat de către mine cu mare drag, din faza de faşă, dacă îi pot zice aşa. Am ajutat şi eu cu ce am putut, până a venit facultatea.
ProRock

Amintiri din liceu, dulci amintiri. Chiar imi e dor..
Cu timpul acest proiect a crescut, a crescut văzând cu ochii, a luat anvergura şi uite că la vârsta de 4 ani au reuşit să facă un astfel de cadou tuturor userilor rupere.
Nu pot zice decât că mi-a plăcut mult, ca şi atmosferă a fost fenomenal, poate pentru că muzica era absolut umitoare şi toti cei 4 invitaţi foarte pe gustul meu, mai era şi anturajul, foarte mulţi cunoscuti, prieteni, amici pe care nu-i văzusem de ceva timp.

Warm and fuzzy, cam aşa a fost.

Mi s-a întâmplat şi o premieră, la această manifestare, am fotografiat pentru prima data un concert, să zicem aşa.
Ce a ieşit, vedeţi şi voi.

Seara a fost deschisa de către Omul de Tinichea, altfel zis un băiat din Basarabia, chiar din Bălţi (mai exact Pelinia) care, culmea, e mai cunoscut in Bucureşti, cum se întâmplă de obicei. El a venit cu nişte mixuri absolut uimitoare, ambient+electro, IDM, experimental, ascultaţi-l aici






Rubycone, cei care pentru mine au fost o redescoperire, live suna foarte bine şi merge cald spre sufleţel, un instrumental-alternative-progressive-post hardcore care pe mine chiar mă fascinează.
Pagina Rubycone pe myspace



Apoximativ pe acelaşi val au urmat şi Headswitch, un alternativ, instrumentalul cărora îl apreciez foarte mult, vocalul mai puţin.


Iar aşa arată ruperea în Com(a)ă, atmosfera creată de către cei care au ştiut cu adevărat ce înseamnă interacţiune cu publicul, Coma, formaţie bucureşteană, pentru prima dată in Chişinău. Foarte sincer, nu sunt chiar pe gustul meu, însă ce atmosferă au creat ieri, JOS PĂLĂRIA!
Ruperea în Coma






Mai multe fotografii găsiţi aici şi ,aici.

Aşa am sărbătorit ieri.
N-o să zic nimic despre vestitul local (care cică ar aparţine lui Călin Vieru, fiul regretatului poet ) în care s-a petrecut sărbătoare şi nici nu voi zice nimic despre security-ul lui, deşi aş avea multe să vă povestesc))).

Cutele vremii

MAINILE MAMEI
Grigore Vieru

Cand m-am nascut, pe frunte eu
Aveam coroana-mparateasca:
A mamei mana parinteasca,
A mamei mana parinteasca.
Duios, o, mana ei intai
Cu mana dragei mele fete
S-au intalnit la mine-n plete,
S-au intalnit la mine-n plete.
Copii am. Dar si-acuma cand
Vin zorii noaptea s-o destrame,

Gasesc pe frunte mana mamei,
Gasesc pe frunte mana mamei.
O, mana ei, o, mana ei,
O, mana ei, ca ramul vested,
A-mbatranit la mine-n crestet,
A-mbatranit la mine-n crestet.

Vestitorii primaverii

I-am primit in dar duminca, primii ghiocei de anul asta. Tot asteptau sa fie fotografiati. Mi-au adus primavara in casa, chiar daca afara e mohorat si foarte tomnatic.
Ghioceii...

Nătăliţa Niconiţa Cuconiţa

Şi am fost împreuna la un offline fotografic şi am tot fotografiat, până am ajuns sa ne fotografiem inde noi )).
V-o prezint pe Nata Moraru, mai zisă si Meta (Meta vine de la Metallica).

http://nata.moraru.ws/

Din seria Gone by the wind , exact ca in filme, cu partea intâi şi partea nr. doi. ))



Iar asta e cu dedicatie pentru iubitorii de zgomot, în special din ala de fotografie.


Chiar daca în fotografiile astea Nata e putin prea misterioasă si parca sumbra, ea e foooarte zâmbăreaţa.

Nata, Nikonitza si portitza by moonitza))) ăsta-i titlu de pe flickr.




ps: titlu articol copyright Nata Moraru

Genealogie pe Valea Trandafirilor

They say it's a fat ass.
No bad intention, it's on the wall.

UPDATE:
si varianta alb/negru, care potenteaza mai bine ideea.

Contrast pentru Zebra

Zeobrik in rosu si verde.

Povestea unui pici ce-avea o mătura şi un opt

-Iaa..m-ai fotografiat?
-Da!
-Dap hai ş fără mătură!
-Hai!
click click click...
- Ia, parcă-s fotomodel.
De dupa portiţă se aude un glas feminin.
-Asta-i sora.
-Bun, vezi, are nevoie de tine.
I-am zis că vin să-i aduc fotografiile.


Fotomodelu mai are şi emoţii, din când în când .



Am uitat să-l întreb cum îi zice, dar sper să aflu data viitoare.


-Să baţi in fereastra cand ai să vii să aduci fotografiile.
Şi a plecat.

Diafana

Anna.

How bizzare is to be BizZare?

The BizZare photographer and architect, BizZare