Ce faci cand ti se incalca drepturile?!
Ripostezi, nu?!
Asa am facut si eu.
Dar ce faci cand drepturile ti le incalca colegii de facutlate/servici/liceu?!
Ripostezi din nou?!
Asa am facut si eu. Simt ca de maine voi fi privita cu alti ochi la facultate, doar din cauza ca am incercat sa-mi apar munca.
Dureros ca in Basarabia lumea inca traieste cu ganduri democrato-comuniste (adica ce-i al meu e si al tau, dar de fapt deja-i al meu).
Cum dracu sa editezi fotografiile facute de mine, in halul in care iti vine tie (infect, necalitatitv si de mare prost gust), si sa le pui pe diferite siteuri, faca cel putin sa ma anunti, daramite sa intrebi daca ai voie. Dar cum ramane cu:
d)dreptul la stima reputaţiei - la apărarea operei împotriva oricărei
denaturări, schimonosiri sau altei modificări a operei, care poate
prejudicia onoarea şi demnitatea autorului; ( articolul 9, capitolul II, Dreptul de autor ,sursa: http://agepi.md)
Legea ma sustine. Etica ma sustine, de ce oamenii tac?! De ce in Moldova e atat de greu sa-ti aperi proprietatea, de data asta intelectuala?!
A fost o lectie pe cinste, cand am invatat cum trebuie sa te porti ca si om de arta cu anumite specimene. Sunt absolutamente sigura, ca de azi inainte cazuri de genu vor tot aparea, si va fi vorba de ceva mult mai compelx, mai urat si mai murdar si nu doar in fotografie.
Acuma ma gandeam ce va fi in continuare, cum va fi?
Sa incep sa-mi semnez lucrarile?! Sa incep sa bag watermarkuri de pe acum?! Sa par a fi cretinoido-paranoica de pe acum?! Cum sa procedez?!
Nu mi s-a mai intimplat pana acum asa ceva, desi am tot fotografiat, de cand o am pe Nikoneta, fotografiez intr-o veselie, insa nimeni din cei care mi-au intrat in obiectiv, dar nimeni nu a indraznit sa faca modificari in fotografia initiala si sa o plaseze pe internet (nu conteaza unde). De ce sa strici impresia generala a unei fotografii printr-o editate kitchioasa?! De ce sa aplatizezi atmosfera pe care si-a inchipuit-o autorul fotografiei, in cazul dau, eu, cunoscuta in mediul web ca si moon/moonitza? Nu pot sa concep asa ceva, sa vad munca mea, construita dupa anumite principii, idei, initial acolo cu nikoneta, pe campul de "lupta", mai tarziu acasa, in ps, un lucru absolut normal.
Si cum aplanezi un conflic intre colegi?! In momentul in care esti in minoritate, dar faci totul legal. Cum?! Mergi contra morilor?! Dar iti aperi in continuare drepturile!? Ce faci?...
Inca mai sunt bulversata..
luni, 3 noiembrie 2008
Despre drepturi de la o luni...
a zis Rodica Dumbraveanu la luni, noiembrie 03, 2008
tags fotografie, stari, suflet
They say about me:
"Can you believe that love for art and beauty is able to drive people kilometers away, from North to South? Well, so it is. Rodica Dumbrăveanu is a young ambitious artist who comes from Balţi, Moldova, to study architecture. As God endowed her with a special talent in the art of photography, she accepted this gift and made proficiency in the domain. It is not a secret that Rodica won several photo contests. And here she is, at the exhibition dedicated to the International Baby-wearing Week. Once more, her works demonstrate the author’s highly-developed feeling for space and graphics location. Rodica’s wonderful profound pictures hint to her different world vision, which is possible only for a fine psychologist, a kind-hearted person, a skilled artist. "La distanţa unui pupic..." — “Close enough to kiss…” will astonish you by the extraordinary presentation of the unique moments happening in the mother-and-child intimacy. Such moments as these revealed by Rodica will help you to see the world otherwise, in a special unrepeatable way."
Varvarici.
2 comententarii:
mdee, urit...
dar din cite imi pare, juridic nu prea ai ce face.. legi in privinta internetului nu avem..
in skimb nejuridik... : )
Jeka, s-a rezolvat si nejuridic. In principiu chiar si dpdv juridic eu aveam dreptate, din cate am inteles de la o cunostinta cu studii in domeniu. Ei, in fine. De azi inainte voi sti cum trebuie sa fac. Si in special cum tre sa procedez cu astfel de oameni, care cu siguranta vor mai aparea in viata mea.
Pacate doar de sentimentul pierdut dintre colegi, un sentiment, ma rog, cat de putin, totusi cald, acuma nu mai e... E rece ca un iceberg. Si poate nu doar din cauza ca au facut o boacana, unele din ele, fara sa-si dea seama, dar in special din cauza reactie care a fost mai mult decat urata.
In fine, totul e bine cand se termina cu bine :D
Trimiteți un comentariu