Ego

O mica serie, abia inceputa, dantelata si plina de mistere.
Ego colorat...


Dar depresiv...


Se imperecheaza de minune cu:


In calitate de prim model (pentru o serie care sper sa mai urmeze si daca sunteti interesati, ma puteti contacta) chiar umila-mi persoana.

The Fairy Wedding

Tatiana si Alexander, doi miri frumosi, sufletisti si taaaare veseli. Au avut parte de o nunta care mi-a aparut a fi perfecta, mica, cu oameni apropiati, cu o atmosfera familiala, calda si foarte prietenoasa.
Baltiul ne-a asteptat cu bratele deschise.

The bride:

Lampa magica din Oficiul Starii Civile, de la Balti.





Pe'o gura de rai...




Si... Povestea, seria Fairy Wedding:




Si un mic slide, piesa sub care au dansat pentru prima oara:

Pasarea Rock and Roll

In aceiasi zi cu Suie Paparude am avut marea sansa de a vedea si legenda vie a rock and roll'ului romanesc- Phoenix.
Ei au fost cei care au culminat seara, care au unit generatii. Pentru ca puteai vedea adolescenti, iar alaturi parintii/bunicii lor, care cantau impreuna:

Si timpul vostru s-a scurs,
In umbra marelui URSS!
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare!
Astazi doare sarutul pe obraz!

Dar dati-mi viata 'napoi,
Ce-am risipit pentru voi!
Uitand de tot si de doi
Ani de pribegie
Inc-o mïe, mult ne-a maï ramas.

Mi-a adus aminte de copilarie/adolescenta, de serile petrecute in fata televizorului la TVR, unde pentru prima data auzii de Ovidiu Lipan Tandarica. Pe care ieri l-am sorbit din priviri, i-am urmarit fiecare miscare, armonie deplina, tobe. Este pur si simplu fenomenal felul in care se intampla aceasta transformare acolo pe scena, omul-tobele.













"Fie sa renasca numai cel ce har
Are de-a renaste curatit prin jar,
Din cenusea proprie si din propriul scrum,
Astazi ca si maine, pururi sï acum."

"Pentru ca inima ta moare, atunci cand sunetul dispare"

Oh, cat i-am asteptat!
Muzica lor m-a inspirat la crearea a 2 din proiectele pe care le-am facut la facultate (fac arhitectura), in anul 2 si 3. Asa mi-au patruns in suflet. Nu ii cunosc de ani buni, dar sunt acolo, sunt de-ai mei si atata am asteptat sa ii vad.
Prin luna iunie fusera niste zvonuri despre un mega fest, la care trebuiau sa participe si ei, maaaaare mi-a fost bucuria. Ca la inceputul lui august sa aflu ca nu va mai fi nici un fest, din cauza anumitor probleme birocratice, precum zicea unul dintre organizatori. Si spre sfarsitul aceleiasi luni, august, aflu ca se va petrece un alt event, unde vin si ei! Da! Ei!
Suie Paparude.
Eu nu prea le am cu muzica electro, decat de curand si destul de selectiv.
Prin august, aflu de un alt proiect "Subcarpati" (se pare ca Bean face parte din proiect) si pentru asta ii multumesc lui Anatolie Juraveli aka Fix, despre care voi incerca sa fac un post cat de curand, pentru ca merita promovare.
Ieri, Suie Paparude in cadrul unui event dedicat limbii romane, au ajuns intr-un final, pentru prima data la Chisinau.
Au fost efervescenti, de exceptie, fenomenali, superbi, electrizanti. Cred ca as epuiza toate superlativele ca sa exprim cum m-am simtit alaturi de ei si muzica lor si asteptarile mele pentru liveul lor au fost de zeci de ori intrecute. Live sunt de zeeeeeeci de ori mai buni, pentru ca se simte energia aia, pentru ca esti acolo si se intampla acea conexiune miraculoasa.
Va multumesc pentru seara de ieri. A fost cea mai buna zi (din an cu sigurantza!)
Am reusit sa fac doar niscaiva fotografii, pentru ca restul timpului imi era imposibil sa o fac, picioarele, mainile, corpul erau pe alta planeta, pe planeta Suie Paparude.
Ce am aia va prezint.
Suie Paparude, 1 septembrie 2010, Chisinau.






Si mai gasiti inca 2-3 fotografii aici.