Leapsa de sarbatori

Leapşă preluata de la Vave, ca şi la ea, sunt 5 chestii importante de făcut.
So, here's my to do list pentru anul care vine:

1. Să îmi mut toată zestrea într-o noua colivie.

2. Să îmi organizez mai eficient timpul;

3. Să dorm toate nopţile (cu mici, mici excepţii :)) );

4. Să fotografiez mai mult, mult m mult.

5. Să citesc pînă nu mai pot.

Leapşa, fără pic de ruşine şi rea voinţă, o transmit Bumbonicului, Anei , lui Jeka şi Nadiei
LA MULŢI ANI! An nou fericit!

Crăciun fericit, dragilor!

Moşul să vă fie darnic cu de toate! La mulţi ani!

Una bucata de sustinere "arhitecturala"

Vineri, saptamana trecut, a avut loc sustinerea proiectului "Parcare pentru 300 de autovehicule", pentru anul IV.
Am hotarat sa va introduc in atmosfera mereu inovatoare, plictisitoare uneori, obositoare si foarte creativa de la o astfel de manifestare, tre sa recunosc, destul de intima.
Mereu ajungi cu senzatia ca nu ai terminat proiectul, chiar daca ti se intampla sa nu fie asa (chestie aproape irealizabila ;)) ).
Ultimile pregatiri, mereu in graba, mereu mai schimband, adaugang, ba stafaj, ba anturaj, poate si v-o 2-3 cote.


Si oricum, mereu ramai cu senzatia ca nu ai terminat, desi, deja te afli in fata si incepe sustinerea proiectului.



In pauza, lumea continua sa lucreze, consultand chiar si colegii:


Iar profesorul te asculta atent, apoi isi noteaza cate ceva:

Colegii curiosi asculta si ei, mai mult sau mai putin plicitisiti:



Apoi vine momentul adevarului, in care ti se zice, "uite, aia n-ai facut si aialalta, si da vezi si dincoace, nu uitat si de linia aia, dapoi de cealalta"


Dupa care, se intimpla sa auzi si nishte zgomote la usa, "E cineva acolo? am nevoie de..."


Si uite asa tiptil tiptil, s-a mai dus inca un proiect, pentru 2009 urmeaza inca 4 :).

Din nou

Recent am aflat de la XS ca nu se puteau lasa comentarii, era o mica defectiune.
Am corectat-o, sper, de azi inainte sa puteti lasa comentarii.
:)

Luna si "satelitii sai"

Buna dimiiineaaatza!
Dupa o noapte absolut fermecatoare, petrecuta in compania rapidografelor, a tusurilor, riglelor si a catorva (4) planse in elaborare, nu aveam cum sa pierd ocazia (sa nu carecumva sa imi scape ocazia) de a ma machia (pe la v-o 3-4 dimineatza, asa din mare drag si placere...ah...iubirea mea: pensulele ) si desigur de a-i trage de-o autofotosesie, alaturi de "creatiile noptii" . In fine.
Subiectul noptii: arhitectura si fotografia, satelitii Lunei.
Buna dimineeeaaatzaaa!
Miros imbatator de cafea, culori, creioane si o Nikoneta arzand de dor, nishte Tool in background, dimineatza perfecta!.
Zgomotoasa, e-adevarat, dar e a mea, "dimineatza mea". Vorba vine, un family potrait (va rog sa observati prezenta ambilor sateliti, dar si desigur, a personajului principal, Luna)


Luna in crestere:


Aproape plina-i luna...sau poate nu?!
vorba cantecului:
"E luna plina..Cine e de vina?"


Buna dimineatza, Luniţă!




Aaah...iubesc, si ce bine e...
Cand mai simti ca traiesti, daca nu in astfel de nopti de nesomn?


Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai nedormita din tara? ;))

Gradinarit

Gradina Botanica din Chisinau este un loc care nu are menirea sa te impresioneze, prin numarul exorbitant de specii de plante sau mai stiu eu ce alte chestii, nuu, alta este menirea ei, una mai sufleteasca, mai calda, mai (probabil nesemnificativa pentru unii)sufleteasca. Mergi acolo pentru linishte.

Uite, linistea-i in tine.

Materna-i privire

Redescoperirea arhivelor, cam aşa ar suna, daca ar trebui să explic de unde au apărut fotografiile de mai jos.
Este totuşi foarte curios faptul cum cu trecerea timpului reuşesti să găseşti alte valenţe ale unei imagini, care acum ceva timp a fost trecută cu vederea.
Curioşi mai suntem...



ps:
Blogul, puţin cu puţin, dar aproape sigur, se transformă intr-o formă de exprimare mai fotografica asa sau dacă vreţi.
Simt ca nu imi mai sunt de ajuns cuvintele. Simt ca uneori doare prea mult pentru a mai scrie despre asta. În aceşti 3 ani şi jumătate de când fac arhitectură am descoperit сă imi e mult mai simplu să desenez-pictez-fotografiez-proiectez, decat sa scriu. Asta e, am descoperit o noua forma de exprimare. În definitiv nu o fi fiind un lucru negativ. Dar cum faci cu partea sociala?

Dialog de 1 decembrie

Poate imaginea postata nu e reprezentativa pentru unii... Insa, incercand sa citesti subtextul, vei intelege mesajul meu, cel de 1 decembrie.


La multi ani, România!
La multi ani români de pretudindeni...
Fie separati de-un (P)râu(t), fie plecaţi in depărtări in cautarea unei "poveşti".
La mulţi ani!
Şi vorba comandantului de bord: SĂ TRĂIŢI BINE!.

PS: încă mai sper la un întii decembrie în reluare...sper..şi aştept.

"I'm dreaming of a white Christmas"

Astazi am descoperit-o pe ea, un soare fara dinti, o voce angelica, o dulceata de fata. Connie.


Recomand cu caldura, in special mamelor, care si-ar dori o astfel de minunatie acasa.


"And I think to my self, What a wonderful world!"

Imi e...

Parshiv....

:::::::::::::

Ninge...
In Chisinau a nins si inca mai ninge...
Vine iarna.
Tre sa-mi schimb cojocul sa intimpin cu caldura iarna.
Poate ii topesc sulfletul si o rog sa plece mai repede..


Mi-e tare dor de vara...

soundtrack:


Luna Amara-Somn
Asculta mai multe audio Muzica »


parazitii - omul din liftu tau
Asculta mai multe audio Muzica »

ps1: cat de mult s-au schimbat lucrurile in 3 ani.

ps2:

Lumea din ferestra mea

Mos Craciun exista!

Uite ca e deja sfarsit de noiembrie, tot globul pamantesc intra in febra cumparaturilor de sarbatori (chiar si in plina criza), la Paris s-a inaugurat bradutul, s-au jucat cu luminitile de au impodobit in asa minunatie orasul (chiar au zis ca vor fi mai econome cu 70%, decat ce a fost anul trecut), toti ma intreaba de fac de sarbatori, sunt invitata de a-mi petrece vacanta, sa-i zic de fapt mini-vacanta, la munte, lumea tinde sa fie mai darnica, . Toate bune si frumoase.
De sarbatori cu totii tindem sa fim mai buni, mai calzi, mai deschisi spre frumos si sufletesc, ca si anul trecut, vrem sa organizam o mica, extrem de mica, sarbatoare pentru unii copii mai putin fericiti.
Asta a fostanul trecut.

Precum am zis mai sus, dorim sa continuam traditia si anul asta. Noi, suntem o mana de oameni, in mare parte studenti/elevi, intalnindu-ne pe un anumit forum, am hotarat sa petrecem frumos si cald inca o zis din viata noastra.
Mai multe detalii aici.
Inca, mai incercam sa organizam toate chestiile, nimic nu este clar, daca cineva din voi, dispune de timp liber, dorinta si suflet cald, il invit sa se implice in organizare, cu siguranta nu va va prea rau. Copiii aia iti fac ziua! Iti daruiesc atata caldura, incat uiti care de fapt este soarta lor.
Fii Mos Craciun, macar pentru o zi!

ps: pe parcurs voi reveni cu anumite detalii.

Venus si nudul

Primele experiente de explorare a corpului uman, in forma sa incipienta (nuda).
Jocuri de umbre si lumini, jocuri de priviri, improvizatie din plin si o seara plina de buna dispozitie.
Am sa incerc sa bag si un background muzical pentru fiecare din fotografii, pentru ca sunt omul care asculta multa muzica, si as vrea sa impartasesc macar cateva ceva din ce face bine sufletului meu plin de nelinisti...

Teardrop, sub muzica de Massive Attack-Teardrop

I'm in love with your brother
What's his name?! The Knife-Pass this on


Venus in furs
Velvet Underground-Venus in furs


Two hearts just to hold love
Chris Isaak-Two Hearts

Wishlist

I would like to have one of this kind... :D
Cine se ofera?
Anyone?!

;))

A lil' fetish...

Am tot observat ca imi place sa fotografiez extremitati ale corpului uman: maini, dar in special picioare, de orice fel, cu orice incaltari, sau si mai bine descalate, picioare "latratoare" de viata, ori poate betonate, sau de ce nu bronz-ate :)

let the legs begin :))

Despre drepturi de la o luni...

Ce faci cand ti se incalca drepturile?!
Ripostezi, nu?!
Asa am facut si eu.
Dar ce faci cand drepturile ti le incalca colegii de facutlate/servici/liceu?!
Ripostezi din nou?!
Asa am facut si eu. Simt ca de maine voi fi privita cu alti ochi la facultate, doar din cauza ca am incercat sa-mi apar munca.
Dureros ca in Basarabia lumea inca traieste cu ganduri democrato-comuniste (adica ce-i al meu e si al tau, dar de fapt deja-i al meu).
Cum dracu sa editezi fotografiile facute de mine, in halul in care iti vine tie (infect, necalitatitv si de mare prost gust), si sa le pui pe diferite siteuri, faca cel putin sa ma anunti, daramite sa intrebi daca ai voie. Dar cum ramane cu:

d)dreptul la stima reputaţiei - la apărarea operei împotriva oricărei
denaturări, schimonosiri sau altei modificări a operei, care poate
prejudicia onoarea şi demnitatea autorului; ( articolul 9, capitolul II, Dreptul de autor ,sursa: http://agepi.md)

Legea ma sustine. Etica ma sustine, de ce oamenii tac?! De ce in Moldova e atat de greu sa-ti aperi proprietatea, de data asta intelectuala?!
A fost o lectie pe cinste, cand am invatat cum trebuie sa te porti ca si om de arta cu anumite specimene. Sunt absolutamente sigura, ca de azi inainte cazuri de genu vor tot aparea, si va fi vorba de ceva mult mai compelx, mai urat si mai murdar si nu doar in fotografie.
Acuma ma gandeam ce va fi in continuare, cum va fi?
Sa incep sa-mi semnez lucrarile?! Sa incep sa bag watermarkuri de pe acum?! Sa par a fi cretinoido-paranoica de pe acum?! Cum sa procedez?!
Nu mi s-a mai intimplat pana acum asa ceva, desi am tot fotografiat, de cand o am pe Nikoneta, fotografiez intr-o veselie, insa nimeni din cei care mi-au intrat in obiectiv, dar nimeni nu a indraznit sa faca modificari in fotografia initiala si sa o plaseze pe internet (nu conteaza unde). De ce sa strici impresia generala a unei fotografii printr-o editate kitchioasa?! De ce sa aplatizezi atmosfera pe care si-a inchipuit-o autorul fotografiei, in cazul dau, eu, cunoscuta in mediul web ca si moon/moonitza? Nu pot sa concep asa ceva, sa vad munca mea, construita dupa anumite principii, idei, initial acolo cu nikoneta, pe campul de "lupta", mai tarziu acasa, in ps, un lucru absolut normal.
Si cum aplanezi un conflic intre colegi?! In momentul in care esti in minoritate, dar faci totul legal. Cum?! Mergi contra morilor?! Dar iti aperi in continuare drepturile!? Ce faci?...

Inca mai sunt bulversata..

E greu sa zici ceva in asa cazuri...
Voi lasa muzica sa o zica:

Lauda-ma gura, ca ti-oi da friptura

Trec printr-o perioada de absenta mare online, dar ma voi revansa :). Imediat ce termin cu sesiunea, oh, care da peste mine in mai putin de o saptamana, si care de fapt, a si inceput, cu sustinerea proiectului P+4E.

Astazi am primit aviz de la PM (posta Moldovei) ca m-ar astepta un colet, curioasa nu am asteptat prea mult timp si dus-am fost la oficiul postal din sector.
Si uite ca s-a intimplat minunea, am primit, in sfarti (nu trecuse nici juma de an:)) ) cele 2 albume foto cu imagini din Moldova de pe ambele parti ale Prutului, mai tineti minte concursul(atelierul foto) de la Iasi?! Uite de acolo vin :).
Asa ca, primele mele fotografii (2 la numar si ambele cu pasari :)) ) tiparite intr-o cartulie. Simpatic.
Nu e mare lucru, pe departe, vorba rusului "meloci, no priatno" ;)) (trad. directa un nimic, dar placut).

si iata-le, "minunatiile" mele :D


Si uite asa.

"Mai român ca toţi românii"

În 16 august 2008 a fost ziua în care cel ce a fost numit „ultimul disident din Moldova” , Gheorghe Briceag, s-a dus la cele sfinte. Abia în 2 zile, pe 18 august, după ce a fost deja „dat” pământului, s-a aflat şi la Chişinău despre moartea dumnealui. A fost condus în ultimul drum de foarte puţină lume, dar a ajutat şi a luptat pentru o ţară întreagă.
Câţiva tineri din Chişinău, printre care şi noi, am plecat spre capitala nordului, Bălţi, pentru a cinsti memoria şi a aprinde o lumânare la mormântul celui care a declarat că se autoincendiază dacă autorităţile comuniste de la Bălţi vor reamplasa monumentul lui Lenin în piaţa oraşului.
Ajunşi la Bălţi am mers spre biserica catolică din oraş pentru a o întilni pe doamna Raisa Briceag, soţia răposatului, care, am aflat ulterior, cântă în corul acesteia. Biserica, o construcţie nouă, încă nefinisată, apărea impunătoare în locul în care se află, nu foarte departe de Primarie şi respectiv monumentul marelui Ştefan cel Mare.
Întalnindu-ne cu doamna Briceag, o doamnă cu inima deschisă, cu ochii trişti şi durere în inimă, am mers, cu sufletul oarecum neîmpacat de durere, spre cimitirul de la marginea oraşului. Îmbrăcată în negru, cu un buchet de flori în mâna, dumneaei ne-a condus spre locul de vecie, cu ţărâna înca moale, acoperită de coroane şi flori, a domnului Briceag.
A iubit tricolorul, l-a iubit nespus de mult. Îl purta legat la piept, îl avea pe bereta, îl avea in suflet. Şi acuma-l avea desaupra mormântului. Au urmat câteva momente de o intensitate de nedescris... Îndemnaţi de doamna Briceag am rostit împreună „Tatăl Nostru”şi am ţinut un moment de reculegere. Ochii dumneaei, de-o tristeţe incomensurabilă ne-au îndemnat să mergem mai departe, să-i ducem visul dlui Briceag spre un bun sfarsit.



Aici, la mormânt, fiecare clipă avea o intensitate aparte, apăsătoare, dureroasă, dar şi poate împăcată. Pentru că aşa a plecat dl Briceag, împăcat, dar cu speranţa că visul său va fi împlinit într-o buna zi.


După cimitir la invitaţia doamnei, am plecat spre casa unde şi-a petrecut ultimii ani domnul Gheorghe Briceag. O căsuţă modesta, cu o grădină mică şi îngrijită în spate, despre care ni s-a povestit ca era locul în care dl Briceag iubea sa zăbovească, era plină de florile „atat de mult iubite de el”, ne spune doamna Raisa. Interiorul căsuţei l-am găsit cu pereţii împânziţi de fotografii ale familiei, tricoloare, articole din ziare şi hărţi ale României, Basarabiei. Iar pe o măsuţă plină de cărţi şi ziare, fotografia răpostatului şi o candelă.
Doamna Raisa ne-a tot povestit, cu ochii îngânduraţi şi mâhniţi, câteva amintiri despre cel care a fost supranumit „mai român ca toţi românii”, despre cum s-au cunoscut, cum a fost, pentru ce a luptat, despre cât de curajos a fost şi ne-a îndemnat să încercăm să fim, cel puţin în jumatate la fel de curajoşi.



Înainte să plecăm, doamna Raisa ne povestea cât de mult îi plăcea mareului român să stea serile pe prag, pe un anume scăunel şi să aştepte. Să o aştepte. „Se stingea ca o lumânare, dar nu zicea nimic, că îl doare, că se simte prost...se stingea ca o lumânare.” Aşa ne zicea îndurerata soţie.
Cu promisiunea de a mai trece pe la dumneaei, am plecat, lăsând-o cu lacrimi în ochi, iar noi, plecând cu neîmpacare în suflet, am lăsat-o sa vegheze fotografia iluminată de candelă.


autori: moon si stapler

Expozitie

Iata a trecut si prima expozitie foto din Moldova, la care am si eu lucrari (prima din viata mea s-a petrecut, culmea, peste Prut). E o expozitie colectiva, de fotografii, si cateva picturi ale unor pici de 9-10 ani, iar la deschidere ne-au prezentat si 3 desene animate, unele facute de pici, altele de pici mai crescatsei asa :).

Deschiderea s-a petrecut intr-o atmosfera calda, intima in incinta Bibliotecii "O. Ghibu", Chisinau si va dura pana pe 20 octombrie.
"Sa va zic despre impresii?!" Asta a fost fraza pe care am rostit-o azi de cateva ori :). O reporterita de la Antena C si 2 studente la jurnalism au fost cele care m-au tot intrebat "cum a fost, ce a fost, da de ce a fost?"
Paaai... A fost frumos, chiar foare, inspirat.
Cineva (care ar vrea sa se duca sa vada expozitia) ma intreba:
-Da' ce lucrari is acolo?!
-Pai...Nu e mare lucru acolo, cica mari opere de arta, dar sunt calde si facute din suflet, sper sa simtiti asta. Fiecare participant care s-a expus acolo a depus suflet in lucrari si asta o poti simtit, pur si simplu. Stiu, ca probabil sunt subiectiva, deoarece ii cunosc, si-mi sunt dragi..dar.. mi s-a oferit si o cuvantare, despre care m-au anuntat cand am venit la bibliteca.
Asa ca domnu' Pojoga, plecaciuni..
Desigur biblioteca nu e spatiu pentru o astfel de expozitie, multe fotografii au ramas jos, la podea. Abia azi, dicutand cu un coleg, am zis ca s-ar fi putut de amplasat alfel, insa... Trebuia sa venim cu ideile ceva mai inainte, dar asta e.. Eu nu ma plang, aveam o singura lucrare la podea restu erau sus, si curios, aproape toate alaturi, selectate astfel incant sa intregeasca o compozitie :).
am primit si o diploma si un dvd cu filmuletele despre noi :).
Iata si cateva fotografii de la eveniment:



Voi mai reveni cu fotografii..:)