Daruieste un zambet

In luna mai, a avut loc o a doua actiune de caritate "Daruieste un zambet". In decembrie trecut, participasem si am participat si acum si voi participa si in continuare, daca voi fi invitata si imi va permite sanatatea.

Este o actiune de binefacere, menita sa stranga fonduri pentru unii din copiii care au anumite probleme de sanatate care necesita o groaza de bani.

Vezi aici unul din copiii pe care i-am fotografiat data trecuta (am reusit sa "prind" permisiunea parintilor pentru a publica fotografiile unui singur copil, din pacate).

Multumesc si din partea mea tuturor participantilor la aceasta actiune de caritate.
De data asta a fost cam asa:




Litlle Di

A lil' fetish...

Am tot observat ca imi place sa fotografiez extremitati ale corpului uman: maini, dar in special picioare, de orice fel, cu orice incaltari, sau si mai bine descalate, picioare "latratoare" de viata, ori poate betonate, sau de ce nu bronz-ate :)

let the legs begin :))

Lauda-ma gura, ca ti-oi da friptura

Trec printr-o perioada de absenta mare online, dar ma voi revansa :). Imediat ce termin cu sesiunea, oh, care da peste mine in mai putin de o saptamana, si care de fapt, a si inceput, cu sustinerea proiectului P+4E.

Astazi am primit aviz de la PM (posta Moldovei) ca m-ar astepta un colet, curioasa nu am asteptat prea mult timp si dus-am fost la oficiul postal din sector.
Si uite ca s-a intimplat minunea, am primit, in sfarti (nu trecuse nici juma de an:)) ) cele 2 albume foto cu imagini din Moldova de pe ambele parti ale Prutului, mai tineti minte concursul(atelierul foto) de la Iasi?! Uite de acolo vin :).
Asa ca, primele mele fotografii (2 la numar si ambele cu pasari :)) ) tiparite intr-o cartulie. Simpatic.
Nu e mare lucru, pe departe, vorba rusului "meloci, no priatno" ;)) (trad. directa un nimic, dar placut).

si iata-le, "minunatiile" mele :D


Si uite asa.

In rusa

Am inceput anul nou de invatsamant in forta si...in rusa.. Da, exact, e ceea la ce te-ai gandit, in limba rusa.
De o saptamana si jumatate am impresia ca am nimerit in alta tara, sau in alta grupa :D. E o experienta noua, pentru ca nu am vorbit ruseshte de mai bine de 3 ani si am capatat un accent foarte bine pronuntat, ceea ce nu "imi reusea" pana sa vin la Chisinau.
Asa se face ca la facultatea de arhitectura, a universitatii tehnice din Moldova e lipsa mare de profesori vorbitori de limba romana, si uite asa am ajuns noi, 3 grupe de limba romana sa ascultam orele in limba rusa. Ceea ce mi-e foarte straniu si nou pentru mine ca nu ma deranjeaza. Asta e ideea, chiar nu ma deranjeaza, in momentul in care as compara profesorii care mi-au predat pana acuma (vorbitori de limba romana) si astia noi (deja 4 la numar, si toate la obiecte de studiu de profil), care vorbesc ruseshte, unii chiar si conspectul il dicteaza in rusa.
De ce nu ma deranjeaza?! Pentru ca nivelul profesional, psihologic si didactic este muuult, neeet superior tuturor profesorilor care mi-au predat pana acum (probabil asta inseamna sa fii student in anii mai mari, ai parte de un nivel mai inalt de pregatire profesionala a profesorilor, e ca si cu vinul, cu anii devine mai bun).
Toti acesti profesori, vorbitori de limba rusa (unii stiu si romaneshte si vorbesc, pana la un anumit moment, cand nu le mai ajung cuvintele si se incepe pledoaria in limba rusa) sunt foare buni. Nu pot intelege doar o singura chestie, de inteligenti, sunt inteligenti, eruditi tot sunt, obisnuiti sa lucreze pana la nu mai pot (ca fara de asta, cam greu sa ajungi arhitect), iarasi da, de ce atunci, mama masii, traind mai bine de 30-40 de ani in republica asta n-au resit sa invete sa vorbeasca romaneste?! Si iarasi, raspunsul este evident.. Chiar si parintii mei, in timpul facultatii (era prin anii ''70, deci URSS), au invatat doar in limba rusa! Si, in acesti 18 ani, de cica "indepdententa", trecuti fiind de 45-50 de ani, au considerat ca oricum vor fi intelesi.. Trist.. Si foarte adevarat... Iar noi traim o drama... Stiti voi..din aia, drama existentiala..
Sa va mai zic si de bine, nu?! Ca o iesi ca-s extrem de trista, dar nu sunt, sunt mai curand extrem de obosita, pentru ca creierasii mei de bruneta tre s alucreze dublu acum.
Dar sa va zic ce placere primesc de la orele lor?! E de nedecris!!! De foarte mult timp asteptam ceva de genu! Greu explicabil, cum si de ce, dar imi place. Imi place pentru ca vorbesc coerent (spre deosebire de multi alti profesori, lectori, ieri studenti needucati, azi profesori cu greseli gramaticale grave, dar si greseli in exprimare den "deverşi" in loc de diverşi sau deferiţi). Imi place pentu ca sunt alt fel decat cei de pana acum, mult mai bine organizati, psihologic foooarte bine pregatiti, eruditi. Da..straniu si dureros, de ce nu avem si profesori care sa poata preda si in romana asa?! Fluent, corect, atitudine pozitiva si inca o chestie, nu le este friica sa zica si un mic seretlic acolo unde e nevoie! Cat de mult conteaza si factorul psihologic?!

Dar obosesc mult mai mult, pentru ca eu gandesc romaneste, pentru ca nu sunt obisnuita sa "rumeg" informatii de genu (va dati seama, termeni din domeniul constructiilor, din domeniul proiectarii, pe care pana acum pe toate le stiam doar romaneste) in rusa... Dar...primesc placere si mi-e putin ciudat sa zic asta, insa asa este, imi place cand oamenii stiu cum sa lucreze si cum sa te faca sa te intereseze ceva, o un lucru mare. Iar ei, cu experienta lor in spate (de prin mai multe tari de pe mapamond) reusesc sa o faca...

Unicul foc'şor Românesc de prin facultate e noul profesor, cu doctoratu' facut la "Mincu" (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti)...Ti-e mai mare dragu' sa-l asculti...

Cam asa cu sufletu' meu românesc....in limba rusa..

Memories of Iasi

Iasi, oras cu muuulte lalele...

Plecare...

Astazi am primit documentele pentru plecare la Iasi, la un atelier de creatie, ca premiu pentru prima etapa a unui concurs de fotografie, numit "Arata-ne Tara ta".

Un proiect romd (cum bine zicea cineva, adicatelea un proiect romano-moldav sau cum scriu chiar ei Programul de vecinătate Romania – Moldova , iar eu as zice un proiect roman pur si simplu, sponsorizat de o anumita asociatie).
Curand voi primi si invitatia pentru participare prin posta.

Sunt fericita...cred..Cel putin ma bucur enorm. Imi era dor de Tara si chiar n-am trecut de ceva timp Prutul. Sunt incantata, ce mai!

Asa ca, din 6 mai, pana-n 12 mai, Iasiul ma asteapta..:)