Portrete visatoare

In love
(oh! damn! still...in..)


*shy*
"All those beautiful boys
Pimps and queens and criminal queers
All those beautiful boys
Tattoos of ships and tattoos of tears"

coco rosie- beautiful boys

www.youtube.com/watch?v=WhSrEUObwWk



Iar asta e o alta viziunea asupra musulmanilor si acoperirii fetsei..

Melcule, invata-ma sa zbor!

Fotografia facuta impreuna cu Nikoneta ;))

Vă mai aduceţi aminte de:
Melc, melc codobelc
Scoate coarne bouresti
Ca te duc la balta,
Si-ti dau apa calda,
Si te duc la Dunare,
Si-ti dau apa tulbure,
Si te sui pe-un bustean,
Sa mananci ...leustean

PS: nici un melc nu a avut de suferit in urma fotosesiei;)) toti intregi, fericiti, pe drumurile patriei..

Plecata...

Sa-mi vad de...





de rani...

Vino sa visam SUB APE

"Noaptea-i alba, soaptele se aud incet pe dig
Toata lumea se iubeste, corturile gem usor
Te salvez de pe o terasa, doua ore imi esti mireasa
Vino sa visam sub apa
Vino sa visam sub apa
Vino sa visam sub apa"
Vama Veche

Cat de mult mi-ar f placut sa fie un post despre mare, despre plaja, despre lumnite, bronz, corturi, inimi ostenite, vorba celor de la VV. Dar nu despre asta vroiam sa zic.

Romania (incluzand si Bucovina, si Basarabia) este sub ape.

Atat Ukraina, Romania si Rep. Moldova se confrunta cu o situatie deloc placuta, deloc fabuloasa, deloc "de vis". "Vino sa visam sub apa." imi zise piciul
In Basarabia, nordul este inundat. Cele mai afectate judete (raioane cum le zice astazi) sunt Briceni, Ocnita, Soroca.
Inundatii de proportii, albia Prutului si Nistrului au crescut peste limita admisibila.
Autoritatile tac. Autoritatile nu fac nimic ori doar se fac ca fac ceva (f...k). Casele se risipesc vazand cu ochii. Oamenii isi pierd averea agonisita de-o viata..Iar peste tot, doar tacere.

Ieri, dar si azi urmaresc stirile nonstop. Ieri, o vazui pe oarecare primarita, care zicea ca lumea a fost anuntata, ca vine viitura, si astazi, aflu de la niste rude indepartate ca "cu juma' de ora inainte sa vina apa, shedem in gradina si scoteam sheapa (ceapa)".

De ce sa minti?! In astfel de cazuri?! Fa ceva! Actioneaza! Presedintele Ukrainei a lasat totul balta, ca aveau nush ce sarbatoare, si s-a apucat de inundatii. Ai nostri tac. Ai nostri nu vor sa conlucreze (nu a fost chemat primarul la shedintsa aia tampita).

Stiu ca scriu alogic si oarecum, probabil n-o s aprindeti firul celor scrise de mine, dar sunt atat de revoltata!!! Si ma doare, ma doare tot ce se intimpla! Ma doare sa vad case daramate de ape, pe la televizor pe-un fundal de muzica "lacrimogena". Ma doare sa aud plansete la telefon, cand vorbeste colega cu rudele de la nord. "ca uite a fost casa...si azi nu mai e casa"...

Chisinaul, desi, parca departe de zonele inundate, are si el de suferit in urma viiturilor si a inundatiilor. Riscam sa ramane fara apa la robinet. Astazi peste 20 de minute, adica ora 18:00, si mai tarziu pe la ora 21:00 se asteapta viituri, care vin din Ukraina. Astfel nu este exclus riscul de inundare a statiei de la Vadul lui Voda. Si uite asa Chisinaul ("capitala europeana, multumim lui Urecheanu")ramane fara apa. Astazi la amiaza, pentru cateva ore, nu mai aveam apa la robinet.
Cand am sezisat ca aparuse apa, ma pusei pe adunat apa, prin galeti, prin borcane, prin tot ce aveam.
Precum informeaza Unimedia, in caz de inundare a Statiei de la VdV " Furnizarea apei către consumatori, în acest caz, va fi organizată cu mari întreruperi de timp." Si aia ajunge doar pentru 2 zile.

Acuma aflu ca 2 sectoare ale orasului Soroca, sunt sub ape..Continuam sa visam, dragilor... Continuam..

Pentru informare, dar si vizualizare a nenorocirii care s-a abatut asupra faramei asteaia de pamant, iata linkurile:

http://unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=newsbyid&id=6837
http://unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=newsbyid&id=6844
http://unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=newsbyid&id=6846

Imaginile de pe unimedia vorbesc de la sine.

Si peste Prut:
http://www.protv.ro/stiri/social/bacau-sute-de-oameni-au-fost-evacuati-din-fata-puhoaielor.html

http://www.protv.ro/stiri/social/mobilizare-de-forte-pentru-evacuarea-oamenilor-din-nordul-moldovei.html
!!!UPDATE!!!

http://unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=newsbyid&id=6852

Ukraina sa fie de vina?!

S-au saturat Nistru si Prut de tampeniile care au loc, si au zis sa ne uneasca ei, macar cumva..daca oamenii nu mai stiu ce vor...

Ninsoare in plina vara...

Astazi am avut parte de o ninsoare..In plina vara..Ninsoare japoneza..Teatrala..
Impresii extrem de multe...Grozav de multe..

De asta imi doream eu sa stau in primul rand, fie si la sfarsit de rand, unde vizibilitatea scenei nu e cea mai buna.. Insa imi place sa simt cum miroase scena, actorii..
Si...am simtit, am vazut absolut fiecare miscare, miros, sentiment..si toate atat de speciale.
Desi piesa engleza, europeana, dupa "The Winter's Tale" de William Shakespeare, a mers cu un aer tipic japonez.
Mi-a adus atat de mult aminte de "papushile" lui Kitano, vezi
http://www.imdb.com/title/tt0330229/ .
Aceeasi ambianta, aceleasi simtiri atat de puternice, simbolistica..

Simt ca ma indragostesc in oamenii astia, sunt atat de speciali..
Atat de frumosi.

Am devorat fiecare miscare, am simtit alaturi de actori.
Decor absolut uimitor, fascinant, cu ambianta "inspaimantator" de linistita. E exact ce asteptam de la seara asta. Atmosfera japoneza. Ninsoarea japoneza.

Actorii, pur si simplu *aplauze..aplauze..aplauze*..Chapeu bas...
Si cele 4 domnisoare, imbracate in alb, sa le zicem: stafiile, care "dansau" intr-un ritual si murmurau anumite sunete "infricosaratoare".



Eram chiar fata in fata cu una din ele, si, la un moment dat, actul 2, ea m-a fermecat. Facea niste miscari atat de fine, ademenitoare, foooarte gingase si...cred, timp de 10 minute o urmaream doar pe ea. Uitasem de actiunile care aveau loc pe scena, de titrarile ce rulau pe ecran, de toata povestea. Ea imi depana propria-i poveste de iarna. Si avea o poveste atat de frumoasa. Ii urmaream gesturile, cum isi inchide ochii, atat de calm, cum misca atent degetele-i firave. Cum mi-a zambit cand a observat ca stau cu ochii pe ea. Avea un zambet siret, dar atat de sincer. A tinut-o intr-un zambet cateva minute bune. Extrem de femenina. Asa cu fatza alba, machiata, acoperita din cap pana-n picioare in rochia mantie, larga si parca fara forma, tooooata alba, chiar si parul dat cu o substanta alba, prins in coc. Dar! FEMININA! Cat de mult asta ne lipseshte uneori..?! Fermecatoare..

Personajul principal, Leontes, il simteam....Cum plange, cum devine nebun, cum delireaza, cum simte...Extraordinar!!! De fapt, numai cuvinte de lauda si fericire pentru fiecare actor in parte. Pentru ca am ramas de-a dreptul fascinata... Cel mai putin "influientata" am ramas de catre actorul care jucase logodnicul fiicei, care-l juca pe Florizel. Se simtea tineretea si putina experienta. Daca as putea folosi termenul din muzica, as zice ca a falsat nitel..

Momente care m-au facut sa tremur, sa plang, sa mai vreau:
-Imbratisarea. Cand mama (statuie),Hermione, si fiica, Pauline, s-au imbratisat. A fost un moment de o intensitate nemaipomenita. Multi au scapat cate-o lacrima la asta. Am plans, copilareste..
-Nebunia. Cand regele, Leontes, o invinuia pe ea, Hermione, de adulter. M-a infricosat.
-Inceputul. Cum au iesit cele 4 "stafii" si au aprins lumanarile. Atat de simbolic. Atat de ambiant, atat de frumos, la urma urmei.
-Sfarsitul. Mama si fiica. "Povesteshte-mi povestea ta.."...Deja-vu, extrem de "latrator". Acea structura inelara, circulara..
-Pauza. Cand s-a anuntat pauza, pe ecranul pe care mergeau titrarile, cele 4 stafii, isi continuau ritualul, impreuna cu Mamillius, fiul. Isi faceau ritualul, aranjand scena pentru actul 2. Vroiam sa ies, asa precum facusera mai mult de jumatatea de sala. Cand vazui..Nu mai puteam sa ies!!! Deoarece in timpul spectacolului nu se permitea sa fotografiem, iar d/e pauza nu s-a zis nimic, am avut curajul sa fac cateva fotografii. Probabil a fost cel mai frumos antract de pana acum, vazut de mine.
- Muzica..sau sa-i zic, aproape lipsa totala a muzicii. Murmurele stafiilor si...doar din cand in cand..pianul ala extrardinar...care se auzea..marea...maare si valurile ei...
-Decoratiile. Lipsa scaunelor, ninsoarea din spate, desi as fi preferat o ninsoare chiar pe scena, reala, si nu proiectata pe ecran, dar imi dau seama, ca din motive de securitate (incendiare), dar si motivul de "libera circulatie" pe scena, asa ceva era imposibil.




Off! Simt ca as vrea sa le zic pe toate. Pentru ca multe mi-au ramas acolo in suflet..

Imi pare rau, ca multi au venit nepregatiti pentru un astfel de spectacol, si au plecat imediat dupa 1 act. Eu zic, ca ei, cei care au plecat, pur si simplu nu erau pregatiti pentru ceva de genu. Unora, primul act li s-a parut plictisitor.. Pacat.. a urmat un act 2, de cea mai mare intensitate in ale emotiilor...
Asa e cu japonezii astia. Sunt extrem de speciali. Si frumosi...foarte frumosi...


As fi vrut sa ruleze toate replicile pe care le ziceau ei si in titrari, pentru ca in titrari erau expuse doar gandurile principale, asa presupun. Ca ei ziceau muult mai multe. Vreau sa invat japoneza. Pare rau ca au fost cateva momente in care s-au desincronizat titrarile. Totusi este greu sa vezi teatru "titrat". Uneori uitam de titrari, ii urmaream doar pe ei si nu mai aveam nevoie de altceva, intelegeam, simteam totul.

Mai vreau ninsori japoneze... Mai vreau...
In speranta ca voi mai primi astfel de "ninsori" teatrale...

ps:Cateva din fotografiile facute in pauza

Feblete

Uite ca s-a intimplat!

Cam asa intru eu in epoca moderna, sa-i zic, digitala ;)) cu febletea mea, pe care am asteptat-o atata, l-am visat, l-am vrut..si in sfarsit s-a intimplat :)
Va prezint noua mea feblete, Nicoleta ( ;)) )



In urma botezului, avut loc, in bisericuta lui flickr, nashul Tonica, a sugerat oarecum, ca Nicoleta si-ar mai dori inca un nume, Nikoneta. Popa a luat aminte, a luat-o pe Nicoleta-Nikoneta, fara pic de mila, a "scaldat-o" in "apa" purificatoare a asteptarii...

Bun venit Nikoleta-Nikoneta, sper sa fim prietene bune.

"De azi inainte, promit sa fiu foarte cuminte" ;))

si...obsesia mea de curand care intregeshte imaginea generala:



FEBLÉŢE s.f. (Franţuzism) Sentiment de afecţiune specială, slăbiciune, înclinaţie (către cineva sau ceva)
din dex

Povestea unui patrat indurerat

Astazi am venit cu un sac de noutati, dar a fost atat de greu sa-l aduc, incat puteri mi-au ramas doar pentru o poveste, ca cea dinainte de somn.


Povestea pe care ar trebui sa va o depăn, ar fi cel putin curioasa.

Un patrat indurerat, un B, care pleaca si mult tragism in alb negru.
Patratul si B-ul au divortat.
B-ul se simte vinovat si vrea sa plece. Patratul indurerat plange. Il implora, mai stai..mai stai..
Dar B-ul e hotarat sa plece.
"Ce B frumos am eu" gandea visator patratul...Pana...
Pana in momentul in care a gasit in buzunarul lui B o agenda cu multe nume de fete "Dana, Ira..."

Atunci patratul indurerat a hotarat sa-i scrie lui B v-o 2 cuvinte de "dragoste" , printre care si "loh". Restul sunt cenzurate de "sov"istea mea foarte comunista.

Poveste duruta... intr-un final.. B a plecat. Iar patratul...
Patratul indurerat a fost pictat de catre un oarecare Malevich. Durerea suprema a patratului a fost imprimata adanc in memoria omenirii pentru totdeauna.
Happy (distorsioned) end...

E vara si mi-e rau...

va rog sa treceti pe linkul asta, pentru a vizualiza toata povestea patratului:
http://www.flickr.com/photos/moonitza/2693504159/
Foarte important!
Pentru explicatii, urmareste stirile de la TAG flickr..


--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Malevici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Kazimir_Malevici
si patratul sau:

Ca de la felina la felina

Ca o adevarata pisica ce ma simt uneori...

Indurerate...mini reportaj

Acum o saptamana si, in data de 6 iulie 2008, in Chisinau a avut loc un meeting de comemorare a victimilor comunismului, de facto comemorarea deportatilor prin siberii..
A fost o experienta pe cat de "interesanta", pe atat de confuza si de neperceput. Ajunsei cand totul se terminase (desi eu stiam ca totul trebuia sa se termina peste o ora..dar..).
Ramasera o mana de oameni care puneau tara la cale. Am intarziat deoarece imi doream sa vizitez si expozitia ce avea aceeasi tematica de la "Brancusi" (centru expozitional in Chisinau).
Expozitia mi-a parut destul de interesanta, desi foarte multe picturi erau aduse doar pentru a umple peretii cu ceva. Nu s-a prea respectat tematica. Si totusi, vazui tuse de culori aplicate in moduri interesante, unele picturi foarte conceptuale, altele traditionaliste. Insa, cele care m-au impresionat in mod vadit au fost sculpturile de acolo, care pe fotografie le-am interpetat in felu' meu. Din pacate nu am retinut denumirile sculpturilor.

Priviri de dupa gratii si Personal Jesus


Primul lucru care mi-a atras privirea in momentul in care am ajuns la monumentul dedicat celor deportati (in scuarul garii feroviare) a fost: Plecaciunea indurerata
apoi jos, lumanarile indurerate intentionat evidentiez si repet acest cuvant:

Dupa care in cautare de explicatie de ce nu se intimpla nimic (pentru ca eu credeam ca manifestarea trebuia sa mai dureze inca o ora) am dat peste un moment care m-a lasat fara suflare. Imi tremurau genunchii, pe bune..In momentul in care doamna s-a apropiat de monument a inceput sa cante. Nu mai stiu exact ce canta, era ceva foarte trist oricum. Momentul in sine m-a facut sa-mi pierd oarecum controlul..Nu ma asteptam sa cante. Nu stia ca o fotografiez. Am apasat pe click mai mult din inertie.

Insotitoarea mea la eveniment, Domnica, cu vantu-n plete si gandul la un "wind of change", ascultand cum canta doamnele din grupul Bunica (asa am inteles ca se numesc).

Doamnele sau sa le zic Bunicile cantau.. Cantau cu tristete, cantece care sa aduca aminte tuturor de genocidul ce avuse loc.


Spre sfarsit, bunicile au inceput sa-mi pozeze si chiar m-au rugat sa le fac cateva fotografii de grup. In momentul ala pierdusem toata "fishka", dar mi-a facut placere sa le fotografiez. In zilele ce urmeaza, ma voi intalni cu cateva din bunici pentru a le transmite cd-ul cu fotografii.

Miros de revelator

Mi se intimpla atatea in ultimul timp. Simt atatea incat nu stiu daca reusesc sa le insir pe toate.
Iar afara ploua incet si miroase asa bine. Miroase a prospetime. Cat de mult asteptam sa ploua in vara asta.

La atelierul de fotografie la care merg am reusit sa facem fotografii cu un pinhole improvizat, facut dintr-o cutie de ceai si o gaurica (prea mare oricum).
Ce e aia pihole, vedeti aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Pinhole_camera

Iata si ce a iesit ;))
Nimic prea grozav, dar senzatia din laborator e de milioane..:D



Iar astalalta e facuta cu un aparat de fotografiat extreeem de vechi. Daca poate ati vazut prin filme, unu dintre alea in care tre sa te ascunzi sub o materie neagra. Fooooarte vintage si old fashioned asa..
Experimente foarte frumoase.. Multumiri domnului Pojoga.



Camera cu care am facut-o arata cam asa:
http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Studijskifotoaparat.JPG
oricum, fooooarte diferit de ce e pe wikipedia...doar asa sa va faceti o idee despre ce vorbesc.

Nimic foarte artistic, tehnic, original ( ;)) ), doar o doza mare de experiment si fericire ca uite ce am facut eu

Schimbari...

Sub egida minunatei piese "Wind of change" a legendarilor de la Scorpions am zis sa schimb si eu ceva.

Dupa o zi intreaga de alegeri, schimbari, citit si cautat pe net, am ajuns la ce vedeti acum. ;))
Cu siguranta vor mai aparea schimbari.
Voi? Ce parere aveti?!

Emotii de arhitect

Saptamana trecuta si inceputul acestei saptamani a fost marcata de un eveniment mare pentru anumite persoane. Momentul in care astepti sa te numesti: arhitect.
Studenti, viitori arhitecti, galagie, emotii, ultimile pregatiri, ultimile ganduri, repetari, simitiri. Toate astea intr-un amalgam de imagini, emotii, acolo pe hol, unde fiecare isi astepta randul sa iasa si sa-si arata super proiectul cu super macheta facuta de studentii din anii mai mici, din lipsa de timp, desigur, de a o face singurei.
Multa fantezie, multe chestii banale, altele interesante, putine note mari, multe certuri, comisie neatenta la ce se povesteshte acolo in fata. Galagie. Doua climatizoare foooarte galagioase, public obosit si apatic si arhitectura. Sau, sa le zic incercari de arhitectura.
Toate pentru a primi calificativul de arhitect.
In continuare un mini fotoreportaj, fotografiile facute cu un Canon A2, pe pelicula (ehh)


Recunosc e foarte simplu sa stai in spate si sa fotografiezi doar. Ma gandesc ca nu mai e mult pana ajung si eu sa fiu unul dintre ei. Ma gandesc cu groaza si in acelasi timp cu mare ardoare la timpurile alea.



Ganduri de comisie, desigur la picioare frumoase si gingase de femeie

Pui de somn

Sau pui de caine?? ;))


Who's the boss?


Basic instinct

Romanita

Cam asa simte sufletul meu la mijloc de vara..Romanitza..