Emotii de arhitect

Saptamana trecuta si inceputul acestei saptamani a fost marcata de un eveniment mare pentru anumite persoane. Momentul in care astepti sa te numesti: arhitect.
Studenti, viitori arhitecti, galagie, emotii, ultimile pregatiri, ultimile ganduri, repetari, simitiri. Toate astea intr-un amalgam de imagini, emotii, acolo pe hol, unde fiecare isi astepta randul sa iasa si sa-si arata super proiectul cu super macheta facuta de studentii din anii mai mici, din lipsa de timp, desigur, de a o face singurei.
Multa fantezie, multe chestii banale, altele interesante, putine note mari, multe certuri, comisie neatenta la ce se povesteshte acolo in fata. Galagie. Doua climatizoare foooarte galagioase, public obosit si apatic si arhitectura. Sau, sa le zic incercari de arhitectura.
Toate pentru a primi calificativul de arhitect.
In continuare un mini fotoreportaj, fotografiile facute cu un Canon A2, pe pelicula (ehh)


Recunosc e foarte simplu sa stai in spate si sa fotografiezi doar. Ma gandesc ca nu mai e mult pana ajung si eu sa fiu unul dintre ei. Ma gandesc cu groaza si in acelasi timp cu mare ardoare la timpurile alea.



Ganduri de comisie, desigur la picioare frumoase si gingase de femeie